Partiţii ale stemelor teritoriale -scartelate

   Culorile smalţurilor scutului rînduiesc în două grupuri mari toate stemele. Astfel avem pe cele albastru-roşu cu cele două versiuni cîmpurile 1-4 albastru iar cîmpurile 2-3 roşu sau cîmpurile 1-4 roşu iar cîmpurile 2-3 albastru. Sunt cele mai folosite şi reprezintă de fapt linia tradiţională din toate perioadele. Am ales în mod convenţional să le numim pe toate albastru-roşu pentru a fi mai uşor de analizat, dînd întîietate dispunerii oarecum alfabetic a culorilor, adică albastru şi roşu.

            

   În perioada regatului trei steme aparţin acestei grupări, adică stemele judeţelor Arad, Satu Mare şi Sălaj.

   Prezenţa celor două oraşe (Alba Iulia şi Timişoara) este justificată doar prin ecusonul central scartelat, şi cum acesta este argint-negru a făcut ca a doua grupă să pară mai dezvoltată în comparaţie cu aceasta a smalţurilor albastru-roşu.

   Soluţiile artistice alese la crearea stemei duc la întrepătrunderi între diferitele tipuri ale unei clasificări, însă asta nu schimbă sau deturnează esenţa tipului principal căreia îi aparţine. Avem o serie de exemple ale acestor situaţii în perioadele anterioare şi mai ales în cea contemporană unde în mod logic excepţiile de la regulă pot apărea în numeroase cazuri.

   Versiunea smalţurilor albastru-roşu este reprezentată de stema judeţului Arad. Versiunea roşu-albastru de cea a judeţelor Satu Mare şi Sălaj.

    

   În perioada socialistă majoritatea stemelor scartelate au culorile acestei grupe. Distingem astfel versiunea smalţurilor albastru-roşu cu stemele judeţelor Argeş, Bihor, Harghita, Maramureş, Prahova, Sălaj şi municipiul Brăila. Versiunea smalţurilor roşu-albastru este reprezentată de stemele judeţelor Arad, Botoşani, Cluj, Iaşi, Mehedinţi şi Satu Mare.

   Perioada republicii România deocamdată este reprezentată de 25 de steme. Convenţional stemele adoptate după HG 64/1993 sunt identificate prin culoarea albastră a localităţii a cărui însemn este, pe cînd stemele adoptate după HG 25/2003 sunt identificate prin culoarea verde. Cele două versiuni sunt împărţite astfel:

-versiunea smalţurilor albastru-roşu AR: Buteni şi Socodor; AG: Răteşti şi Vedea; CS: Obreja; CL: Independenţa şi Vîlcelele; GR: stema judeţului; GJ: Ţânţăreni; IF: Gruiu; MM: Fărcaşa; OT: Oboga; VL: Slătioara.

-versiunea smalţurilor roşu-albastru AG: Mioveni; BH: stema judeţului; GJ: Bumbeşti-Jiu; HD: Veţel şi Petroşani; IS: Vlădeni; IF: Copăceni; MS: stema judeţului; OT: Vitomireşti; SV: Stroieşti şi Volovăţ; TM: Variaş.

   Cele mai vechi cu siguranţă în viitorul apropiat  vor face obiectul refacerii, prima vizată este stema judeţului Bihor. O privire mai atentă arată că multe steme mai recente arată ca şi cum ar fi variante de lucru şi nu definitive cum ar presupune aprobarea lor prin HG. Nu prea au identitatea lor, par a fi făcute în pripă cu ajutorul programelor de grafică unde scutul a primit cîteva figuri pătrăţoase nearmonioase.

   Mai bine închegate, mai armonioase sunt cele din RSR –în fond au fost alcătuite sub îndrumarea unor mari heraldişti şi respectă şi un stil unitar, precum şi cele din perioada regatului care de asemenea au fost elaborate de o comisie unitară.

   Liniile de partiţie (liniile de bordură) dintre cîmpuri sunt suprapuse de o serie de elemente. Acest procedeu începe cu perioada socialistă, avînd:

                               –o fascie ondulată: stemele judeţelor Arad şi Satu Mare;

                               –trei fascii ondulate (negru, albastru, argintiu): stema judeţului Bihor.

   În epoca contemporană avem:

                               –o fascie ondulată: Buteni (AR)

                               –trei brîuri undate de argint: stema judeţului Bihor

    

   Alte variante, alte perspective sunt reprezentate în cea de-a doua grupă a stemelor teritoriale scartelate, aceea cu smalţuri de alte culori.

   Perioada regatului este ilustrată de două steme judeţene Ciuc (argint-roşu) şi Odorhei (argint-albastru) plus cele două oraşe cu armele dinastiei regale.

   Perioada socialistă de asemenea cuprinde doar trei steme de acest tip. Cea a judeţului Bistriţa-Năsăud (aur-albastru-verde) şi cele ale municipiilor Baia Mare (roşu-argint) şi Sighetul Marmaţiei (fascii alternate roşu cu negru şi aur). Reţinem că toate stemele din acel moment ale judeţului Maramureş sunt scartelate.

   Perioada actuală conţine cele mai multe steme şi cele mai variate culori ale smalţurilor şi cum epoca se află în desfăşurare rămîne deschisă altor şi altor modele.

AR: judeţ (albastru-roşu-aur)

AG: Poienarii de Muscel (albastru-verde)

BN: judeţ (albastru-aur-roşu-argint), Şanţ (toate cartierele albastre)

CS: Lupac (argint-roşu)

CJ: judeţ (aur-albastru)

MS: Cheţani (argint-roşu)

OT: judeţ (toate cartierele albastre)

SJ: judeţ (toate cartierele roşii)

SB: Ocna Sibiului (negru-argint), Porumbacu de Jos (albastru-aur)

SV: Capu Cîmpului (argint-verde), Dumbrăveni (aur-roşu), Poiana Stampei (aur-roşu), Hănţeşti (roşu-argint)

TM: Belinţ (toate cartierele roşii), Boldur (roşu-argint)

VL: Păuşeşti-Măglaşi (argint-albastru)

   Liniile de partiţie nu fac parte din procedeele de accentuare a contrastelor din compoziţia heraldică, din perioadele regatului şi a republicii socialiste a acestei grupe. De altfel sunt puţine steme. O singură excepţie este întîlnită în epoca socialistă -o fascie ondulată: Baia Mare.

   Pînă acum avem următoarele modalităţi artistice de separare a cîmpurilor:

                                      -suprapuse de o cruce formată la intersecţia fasciei cu palul: Belinţ (TM), judeţ Sălaj, judeţ Olt, Şanţ (BN);

                                      -o cruce formată la intersecţia fasciei cu palul (în contrasmalţuri): Boldur(TM);

                                      -lănci de cavaler încrucişate în săritoare: Hănţeşti (SV).

……………….

Subcategorii  –scartelat în săritoare

                     –cartelat cu –ecuson central scartelat

                                        –ecuson central

                     –scut cu diferite partiţii dar cu ecuson central scartelat